Caraval de Stephanie Garber-recenzie

Stephanie Garber a debutat cu romanul Caraval, un YA fantasy care a ajuns să fie tradus în numeroase limbi și care urmează să fie ecranizat în curând.

Nu-mi vine să cred că am ținut cartea asta în așteptare luni de zile. Nu m-am gândit că între copertele ei frumoase se ascunde o lume de basm în care magia are viață făcându-mã să cred în lucruri imposibile. Nu am avut nicio bănuială că voi fi prinsă în vraja țesută de un tărâm îndepărtat, decorul perfect pentru jocul magic Caraval.

Scarlett Dragna și-a dorit dintotdeauna să vadă o reprezentație condusă de renumitul Legend, maestrul păpușar al Caravalului. Părăsite de mamă la o vârstă fragedă și crescute de un tată abuziv care nu a ezitat niciodată să le aplice pedepse fizice, Scarlett și sora ei, Tella doresc să evadeze de pe Insula Cucerită Trisda, locul unde au crescut. Însă fetele au idei diferite. Prudentă, Scarlett acceptă o căsătorie, mijlocită chiar de tatăl ei, cu un conte pe care nu l-a văzut niciodată, dar care ar putea să le protejeze pe ea și pe sora ei ducându-le departe de insula Trisda. În schimb, Tella este nesăbuită, impulsivă și îndrăzneață. În momentul în care fetele primesc trei invitații la Caraval, Tella, ajutată de un marinar misterios, Julian, o păcălește pe Scarlett și o duce pe Insula Viselor, locul unde se desfășoară jocul Caraval. Acolo, Tella este răpită de Legend, misteriosul patron. Cel care o va găsi pe fată va câștiga jocul și, astfel, Scarlett este nevoită să participe, dorindu-și cu ardoare să își găsească sora. De altfel, premiul ediției e deosebit de atrăgător pentru fiecare jucător: o dorință. Jucătorilor li se dau cinci indicii, pe care ei trebuie să le găsească pe parcursul a cinci nopți magice. Pentru că doar în timpul nopții magia înflorește în Caraval. Și cine ar putea să aibă sorți mai mari de izbândă dacă nu Scarlett care o cunoaște cel mai bine pe Tella?

Fata a fost văzută ultima dată cu Legend. Dacă o prinzi, îl vei prinde și pe el. Desigur, s-ar putea să trebuiască să te aventurezi prin iad. Dar, dacă reușești, s-ar putea să te trezești bogată. Câștigătorului de anul acesta i se va îndeplini o dorință.

E greu pentru mine să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie decorul fantastic în care este plasată acțiunea romanului. Stilul autoarei este unul poetic, proza este impecabilă, plotul foarte bine gândit și personajele din cele mai colorate și excentrice. Acțiunea curge lin cu momente intense de suspans, în care îți reții respirația fără intenție, și cu clipe de frustrare, în care ai vrea să ai o baghetă magică doar ca să dirijezi personajele după bunul tău plac.

Sentimentele lui Scarlett se aprinseră în culori mai strălucitoare decât de obicei. În roșul vital al cărbunilor aprinși. În verdele dornic al firelor noi de iarbă. În galbenul frenetic al unei păsări care dă din aripi.

 

Intrarea lui Scarlett în Caraval am asemănat-o cu cea a lui Alice în Țara Minunilor. Naivă și inocentă, dominată de teamă, Scarlett pășește într-o lume falsă, de carnaval unde oamenii nu sunt ce par a fi. Este avertizată să nu aibă încredere în nimeni și să nu se lase luată de val.

– Bine ați venit la Caraval! Cel mai mare spectacol de pe uscat sau de pe apă. Înăuntru, veți trăi mai multe minuni  decât văd cei mai mulți dintre oameni într-o viață întreagă. Puteți sorbi magia dintr-o ceașcă și cumpăra vise într-o sticlă. Dar, înainte de a pătrunde cu totul în lumea noastră, trebuie să țineți minte că totul este un joc. Ce se întâmplă dincolo de această poartă poate să vă sperie sau să vă încânte, dar nu vă lăsați păcăliți. Vom încerca să vă convingem că este real, dar totul este un joc. O lume fabricată din iluzii. Așadar, chiar dacă vrem să vă impresionăm, aveți grijă să nu vă lăsați impresionați prea mult. Visele care devin realitate pot fi frumoase, dar, de asemenea, se pot transforma în coșmaruri când oamenii nu se trezesc. 

Pe toată durata aventurii ei, Scarlett este însoțită de arătosul Julian. Deși pare că el mai mult o respinge, momentele de tandrețe dintre ei mi-au provocat fluturași în stomac. Nu vă gândiți la un limbaj licențios sau scene explicite, nu. Romanul, de fapt, este recomandat celor care au peste 13 ani. Dar, vai, cei doi sunt delicioși în încercarea de a se evita unul pe celălalt. Ne este evident de la început că Julian este mai mult decât un marinar fermecător. El știe multe despre parcursul jocului și o ajută, o apără pe Scarlett de-a lungul lui. Sunt sigură că și vouă o să vi se pară suspicioase disparițiile lui în momentele cheie, dar, vă spun, nu o să bănuiți deloc ce ascunde el.

Scarlett nu se simțise niciodată atât de apropiată de o persoană. Știa că i-ar fi dat tot ce îi cerea-orice i-ar fi cerut-că l-ar fi lăsat nerăbdătoare să bea o parte din ea , la fel cum și ea băuse din el. 

– Julian, șopti ea ca și când, dacă ar fi vorbit mai tare, ar fi distrus delicatețea momentului, de ce faci asta?

Ochii lui cu stropi de ambră îi întâlniră pe ai ei, și ceva din privirea lui o făcu să respire mai greu.

– Credeam că  răspunsul este evident. Îi luă una din mâinile reci și o ținu aproape de cuțitul său, dar ea își imagină că aștepta să-i dea voie.  Știa că el nu făcea asta din cauza jocului; i se părea complet în afara jocului, existând doar pentru ei doi.

Cei care vor căuta învățăminte în roman, vor fi mulțumiți, zic eu. Acesta ne învață că iubirea dintre frați ( în cazul ăsta, surori) ar trebui să învingă orice vitregie a sorții. Dar asta poate fi extrem de dificil, atunci când totul pare să fie împotriva ta. Alegerile pot să te sfâșie pe interior și sacrificiul să pară inutil, mai ales când monștrii vor să te devoreze și trădarea e după fiecare colț. Voi ce ați alege dacă ați fi puși să alegeți între familie și sufletul vostru pereche? E greu, nu? Dar pentru unii dintre noi, destul de evident.

Singura mea nemulțumire(dacă o pot numi așa) a fost chiar sfârșitul. Nu, nu momentul culminant, care m-a ținut tensionată și fermecată până la final. Nu, acela a fost spectaculos. Dar am simțit că autoarea a folosit drept scuză decorul fantastic, în care orice se poate întâmpla, pentru a lăsa unele lucruri fără explicații mai amănunțite. Asta a fost senzația mea. Dar ce știu eu? Eu am crezut că romanul e de sine stătător, pe când el a avut un final deschis, care lasă loc de o continuare și în care s-ar putea să o avem drept protagonistă pe Tella, sora îndrăzneață a lui Scarlett.

Vreau mai mult din farmecul Caravalului? Desigur. Abia aștept să apară o nouă poveste plasată în acest cadru feeric dirijat de Legend, rămas la fel de misterios ca la începutul cărții.

Recomand din tot sufletul să vă pierdeți în lumea magică creată de Stephanie Garber. Cu siguranță nu veți regreta. De fapt, s-ar putea să nu vă desprindeți de ea până la ultima filă.

Până data viitoare, lecturi plăcute vă doresc!