Prin cenușă de visuri de O.G.Arion-recenzie

Anticipație, emoție, entuziasm, exaltare. Toate aceste sentimente au tăbărât pe mine când am ținut pentru prima oară în mâini romanul Prin cenușă de visuri. Este al patrulea volum din seria Nemuritor. Nu e de mirare, coperta este superbă, seria a crescut de la un roman la altul și puținele detalii pe care le știam despre acest volum îmi promiteau o aventură extraordinară. Am citit această carte în urmă cu câteva luni și am recitit-o de curând. Am crezut că mi s-a mai domolit entuziasmul în tot acest timp. Dar emoțiile nu s-au potolit, ci au dospit și au crescut,iar eu scriu aici fără să-mi dau seama dacă voi putea exprima în cuvinte cât de mult mi-a plăcut cartea.

E cea mai bună, cea mai complexă, cea mai emoționantă, cea mai aventuroasă și cea mai dureroasă carte a Oanei Arion până în acest moment al seriei. Am rămas fermecată, fascinată de acest fabulos volum.

Victoria călătorește în trecut, în Spania anului 1757, an în care Arrio a fost transformat în vampir, pentru a găsi acel obiect( valoros pentru el) care îl va ajuta să redevină uman.

„Teleportarea” are loc cu ajutorul unei vrăjitoare foarte puternice, Anais( pe care nu sunt sigură încă că o plac) și legătura cu cei de acasă este menținută prin Ylva sau mai bine zis, prin spiritul ei(apare oriunde își dorește sub forma unei fantome, holograme).

Nu vă dau prea multe detalii despre călătoria Victoriei în căutarea lui Arrio, dar menționez faptul că întâlnirea dintre ea și un Arrio uman, cald și bronzat a fost extrem de emoționantă. Chiar dacă eu joc în echipa lui Ian cam de prin volumul al doilea, am rămas total bulversată de intensitatea sentimentelor pe care le împart cei doi, Victoria și Arrio. Iubire dincolo de timp și spațiu.

În acest volum, Victoria se depășește pe ea însăși, își testează din nou limitele și trece prin această aventură fantastică cu umorul ei obișnuit. Din nou, e vorba despre evoluția ei continuă, despre curajul ei nebunesc (apropo, nu-i place să o numim curajoasă, sst), despre alegerile pe care le face, despre puterea sacrificiului ei.

Vă spun, toate simțurile mi-au fost implicate citind această carte. Vremurile acelea au fost redate atât de perfect, încât aproape m-am văzut plimbându-mã printre portocali alături de ei sau luând cina într-un castel fabulos din Franța sau navigând pe un vas plin cu pirați.

Atmosfera de historical(pentru care am o atracție) nu a însemnat numai lapte și miere, ochii și nasul Victoriei detectând și mizeria specifică acelor vremuri. De fapt, au fost momente când m-am prăpădit de râs și am realizat că nu există prea mulți autori care se îngrijesc de necesitățile fizice ale personajelor, cu excepția Oanei Arion.

Ar fi atâtea de spus încât îmi e teamă să nu divulg ceva important și să vă stric plăcerea lecturii. Să vă zic că întâlnirea cu Ian m-a purtat pe un norișor pufos și mi-a accelerat pulsul la modul cel mai serios? Să vă zic că apariția contelui de Saint Germain mi-a lăsat o impresie puternică și că joacă un rol important în acest volum? Sau că orice modificare pe care ar putea să o facă eroina noastră în trecut, ar veni cu un preț? „… magia vine cu un preț”, Într-adevăr.

În volumul acesta, au loc niște răsturnări de situație extraordinare, care vă vor lăsa întorși pe dos și incapabili de a vă imagina o continuare previzibilă. Pentru că nimic nu e previzibil în seria Nemuritor.

Spre sfârșitul cărții am rămas cu un sentiment de nesiguranță, de dor, dar și cu certitudinea că iubirea dintre Arrio și Victoria e indestructibilă.

Sigrun(victorie), a numit-o Ian pe Victoria. Și nu știu dacă numele ei nu a fost ceva predestinat. Va suferi ea din cauza alegerilor făcute? Vom vedea…

Oana Arion mi-a oferit totul prin acest roman. Prin cenușă de visuri satisface orice gen de cititor. E complet în atâtea feluri, încât dă dependență. E un must-read și o să-l recitesc ori de câte ori o să simt nevoia să evadez în lumea magică creată de autoare. Recomand cu sufletul Prin cenușă de visuri.